Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 1 ianuarie 2010

Misterul (2)

…zambetul lui! Cald, usor cinic. Se strangea in interior cand il simtea. O lasa fara aer. Ce-si dorea de la ea?

Se cunoscusera in urma cu doua luni, intr-o librarie. Era cam distrata in ultimul timp si nu a observat ca cineva a intins mana dupa aceeasi carte. Atingerea pielii prea fine pentru mana unui barbat o facuse sa tresara. Si-a cerut scuze si s-a retras in alt colt al incaperii. I-a simtit privirea urcand pe picioare, iar daca n-ar fi fost sigura ca are pantalonii trei sferturi… ar fi zis ca e goala. A ales cu greu trei carti. Nu se putea concentra. Cand a ajuns la casa sa plateasca, barbatul s-a oferit sa-i dea maruntisul pe care-l cerea insistent librareasa. Cum avea sa-i returneze mica suma? Era in incurcatura. El, zambind, i-a cerut numarul de telefon… poate o sa accepte invitatia la o cafea si… cine stie. A spus da, desi…

Era o femeie trecuta de prima tinerete. Nu-si arata varsta, doar uneori se simtea mai batrana decat lumea. Erau momentele ei de melancolie, de tristete. Cateodata… cauta singuratatea la sfarsit de saptamana. De vineri seara pana luni dimineata nu iesea din casa. Timpul se oprea in loc. Nu avea un program anume… citea, dormea, asculta muzica, facea bai lungi… Visa cu ochii deschisi. Dupa un astfel de sfarsit de saptamana prindea aripi. Totul mergea ca pe roate.

Intalnirea cu Alexandru nu i se parea un lucru bun. Motive? Era mai tanar decat ea si simtea dorinta lui de viata, placerea de a incerca totul. Ea se linistise mult dupa ultima relatie sau, cel putin, asa credea. Era o retragere in sine. Era vulnerabila si nesigura. Se intreba daca merita sau nu sa iasa la lumina. Oferta acestui barbat tanar… de a intra in patul ei… Ce oare l-a atras? Mama din ea, femeia matura cu experienta?

La pat se potriveau pana la un punct. Senzatia de abandonare pe care o incerca dupa… o termina. La inceput n-a sesizat-o. I s-a parut normala pentru doi oameni care incearca sa se cunoasca. Se intorcea cu spatele la ea si nu scotea niciun cuvant. Uneori se ghemuia si, de cele mai multe ori, adormea. Cand se trezea, pleca fara sa spuna un cuvant. Nu avea senzatia de acelasi om cunoscut in librarie. De fiecare data o suna a doua zi. Ii spunea buna, salut… dupa care urmau momente de pauza. Ii auzea respiratia, apoi ii simtea zambetul prin telefon… Redevenea El, cel din librarie.

Azi se implineau doua luni de cand se intalnisera. Trebuia sa afle raspunsul…

va urma

Read Full Post »

Viata ca un vals! Asa va doresc 🙂

Read Full Post »