Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 4 ianuarie 2010

Misterul (3)

– Da, te asteptam.

– Asa nerabdatoare esti? spuse el, zambind. Parca ai fi o fetita care nu stie ce inseamna. Uneori cred ca nu ai cunoscut barbati, desi… toate faptele arata ca stii destul de multe.

Remarca o facu sa se stranga si mai mult. Doar respiratia accelerata ii trada starea de agitatie. Trebuia sa-l intrebe. Il privea cum desface sticla de vin, cum priveste paharele in lumina flacarii si cum toarna lichidul rosu-sangeriu. Curgerea lichidului in pahare, cu mici volute si valuri ridicate pe peretii paharului… o facu sa zambeasca aiurea.

– Ce vrei de la mine? Intrebarea veni direct, surprinzandu-l.

– Cum ce vreau? Referitor la ce anume?

– De ce ne intalnim? Care e motivul? Si… de ce eu?

– Sunt intrebari prostesti, zic eu. Nu ne intalnim pentru sex? Pentru care alt motiv m-as intalni cu tine. Hai, lasa gandurile. Nu-ti fac bine, plus ca ai strica seara aiurea. Asta vrei? Vad ca te-ai pregatit… suficient ca sa cred ca nu vrei asa ceva.

Asculta cuvintele spuse cu voce joasa, pe acelasi ton. Era usor iritat, iar ochii i se ingustasera. Erau o linie intunecata, pe un obraz nebarbierit. Aerul usor neglijent ii dadea un farmec pe care-l remarcase de fiecare data, fascinand-o. O hipnotiza degajarea si cinismul lui. Unde era copilul care se strangea langa ea… dupa? Ar fi vrut sa-l intrebe. Nu mai avea insa curajul sa o faca.

A luat paharul care i se oferea si au ciocnit paharele, privindu-se in ochi. Se vedea ca iritarea nu-i trecuse. Trase unul dintre fotolii mai aproape de foc si se facu comod. L-a privit cum a  sorbit de doua ori din pahar. Si-a lasat capul pe spatar, cu ochii inchisi. Il privea si nu stia ce sa faca. O gura zdravana de vin pe care  a inghitit-o pe nerasuflate… prinse un pic de curaj. Nu intelegea pur si simplu cum putea sa o blocheze… din cateva vorbe. Tot ce vroia sa spuna ii parea aiurea, vorbe care nu-si aveau rostul. Ceva o indemna totusi sa continue. Simtea ca se sufoca daca nu vorbeste.

Se aseza pe blana de oaie cu capul sprijinit de unul dintre genunchi… Linistea prevestea furtuna de ce avea sa urmeze…

– Ciudata forma de amuzament si placere mai ai, spuse el sorbind din pahar.

– Incerc sa ma amuz din orice. Uneori am motive adevarate sa plang.

– Sa plangi? Ma mir… De ce-ai avea motive ‘adevarate’ sa plangi?

Incurcata de tonul lui…

– N-am sau ar trebui sa consider ca am, dar nu vreau sa ma gandesc. Azi se poate sa fiu si aiurita. Te asteptam…

– Mda… ciudate femeile astea…

– Nu-i asa?

– Asa se pare. Uneori ai preferinte ciudate… desi ai experienta de viata. Foarte anapoda mintea umana.

Simtea ca va urma un schimb rapid de replici. Se colorase toata la fata, iar inima ii batea sa-i sparga pieptul.

– Ce e cu mintea? Eu vreau sa fiu libera si depinde de ea sa ma lase libera. Daca ma conditionez singura… apar probleme.

El razand… adica trebuie sa-ti platesti mintea? E ca la ghicitoare? Daca nu marci banu’, nu te lasa?

Ea intarind cuvintele… adica ii dai ceva sa faca, sa fie ocupata si sa te lase pe tine in pace.

El: Mda. Numaratul banilor poate fi obositor. Dar ce te faci daca mai ai nevoie de ea si ea e ocupata? Nu te face un fel de imbecil?

Ea: E smechera…. spuse  razand. Incepea sa se relaxeze. O caldura placuta urca amenintator dinspre stomac.

El: Adica trebuie sa fii retard ca sa fii liber?

Ea: Da’o incolo. Poate face mai multe lucruri odata.

El: Pai ramai prost daca dai mintea incolo sau nu poate sa te lase libera si sa te invete sa fii autonoma in acelasi timp? Asta e o chestie complexa, sigur nu ii mai trebuie altceva pe cap. Dar cu asa minte mai bine lipsa. De ce te tii inchisa, drago?

Ea: Grea intrebare. Cand am avut ceva curaj am primit lovituri de nu m-am vazut. Mai incerc din cand in cand… da’mi cade carapacea peste ochi, plus ca am obosit sa gandesc singura. Complicate stari am…

Ii facu semn sa se intoarca cu spatele si sa se aseze intre picioarele lui, sprijinita de marginea de la fotoliu. Genunchii o strangeau de’o parte si de alta, masandu’i sanii usor.

El: Adica?

Ea: Vreau un barbat. Ciudat, nu?

El: Ai unul… ai avut mai multi chiar…

Ea: N-a fost nici unul al meu… doar m-am amagit. Cred ca ceva-mi lipseste, dar nu stiu ce…

El: Si ce sa faci cu el?

Mainile ii masau usor ceafa. Ii simtea rasuflarea calda in par….

Ea: Sa traiesc langa el. Ce pot sa fac? N’as fi recunoscut nici picata cu ceara ca singuratatea e grea.

El: Tu ii aduci si dupa aia… tot tu ii indepartezi. Singuratatea? Asta e o iluzie. Ai vrea spatiu pentru tine si te-ar apasa ca face asta si aia. Ce te faci cand dormi? Ce te faci cand esti plecata undeva? Hai sa o luam incet… Singuratatea asta e inca un cuvant supraincarcat cu definitii ca sa dea oamenilor depresii. Singur… inseamna sa fii fara oameni in jur, dar in afara de cei ce traiesc in varful muntelui, toti oamenii au oameni in jur si fac pe ei… Mai ales cei de la bloc, ca mine, care au wc-ul la etaj si trebuie sa treaca pipi pe la toti prin casa. Vor spatiu, vor distanta, vor intimitate… vor spatiul LOR si dupa aia vine tv-ul si ii invata ca de ce e gol langa ei. Oameni deasupra ta, oameni sub tine, oameni la stanga si la dreapta, in fata si in spate. O multime de oameni … ori 6.

Ea: Ursuzule!!!!

Se intorsese cu fata spre el… II privea ochii adanci si calzi. Asculta vocea si simtea mainile cotrobaind… Vocea era din ce in ce mai joasa si mai in soapta. O mangaiere fierbinte langa un obraz si mai fierbinte…

El: A doua varianta: nu e nimeni langa ‘sufletul’ meu…  se ramifica in doua: nimeni adica nimeni si nimeni.. adica alt om. Una la mana… e aberanta, doi la mana .. e imposibila. Tu ce anume vrei? Alta varianta? Una d’aia de melodrama, isterie, sange pe pereti, samuraicu spada’n mana taind turcii la Vidin? Oamenii nu poti sa ii ai si cum nu poti nici sa’i imbratisezi. De ce ai vrea sa ii… ai?

Muscatura o luase prin surpindere…. Era a lui? In intunericul luminat de flacara aproape stinsa…

Poate va urma… depinde voi de data asta 🙂

Mai departe va inchipuiti voi ce a urmat :)) Eu ma duc sa beau un ceai de salvie.

Read Full Post »

De peste zi

Am ajuns la ora 10 la serviciu. Destul de liber orasul. Se vede treaba ca o parte si-au prelungit vacanta de Craciun-An Nou, cu voie sau far’de voie. La noi, toate lucrurile mergeau in plin. E bine. Povestiri, multe poze… printre picaturi. Masa a fost respectata. Fix.. o jumatate de ora, timp in care s-a vorbit de-a valma. Evident, fiecare a adus ce era mai bun. Prajiturile au pus capac (tiramisu, ca si o caisata… mmmm). Dupa cafeaua amara, tare, care ne-a trezit cat de cat, o mica intrunire (maine urmeaza cea cu creionul in mana; azi a fost de acomodare). Mica, mica.. da’ a durat doua ore. Finalul… telefoane pe la furnizori.. de la multi ani si diverse.

O zi buna, una peste alta. Sper sa mearga asa tot anul…:)

Read Full Post »

Greu. M-am trezit foarte greu. Asa se intampla cand ai proasta inspiratie sa te uiti noaptea la doua filme: Furtuna polara si 2012. Atunci nu-mi era somn, acum imi este. Am dat telefon ca intarzii, dar apa calda vad ca urca tare greu. Pana  atunci mai scriu una, alta… poate devin mai alerta.

Ce poti face in prima zi la serviciu… cand n-ai chef? Nu am nicio idee… in afara de povestirile cu ce am, cu ce au facut colegii la trecerea in Anul Nou si, poate, o mica sedinta cu ce vrem in 2010. Heh…

Povestesc diseara cum a fost. Este foarte importanta prima zi de serviciu din noul An!

P.S. A ajuns si apa calda 🙂

Read Full Post »