Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 18 ianuarie 2010

In toamna anului 1999, Editura Stiintifica s-a privatizat (am povestit in Nostalgie). Ne-am mutat din Casa Presei in Sos Panduri, intr-un apartament de bloc. Am fost ultima persoana care a iesit din birourile de la etajul IV.  Mutatul a afectat pe foarte multa lume. De fapt, a destramat o lume. Sefu’ si’a dat demisia. Toti eram buimaci.

In paralel, eram in ultimul semestru la master si urma ca in februarie sa sustin disertatia. Tot in aceeasi perioada am facut cursuri cu niste danezi pe formare de formatori. Primele cursuri de acest gen care se faceau in tara (erau in cooperare cu Ministerul Culturii). Fac o paranteza… si comentez faptul ca acest curs de doua saptamani, extrem de intens, a reusit sa-mi schimbe cu totul viziunea de a privi lumea si a rezolva problemele.

Trecerea in secolul urmator am sarbatorit’o pe strada. Zapada, lume multa, specatacol fain de tot. Am stat pana la 2 dimineata, cantand si dansand.

Lna februarie a venit cu cele mai grele zile. S-au intamplat atat de multe… sustinerea disertatiei, a murit sotul dnei Mester si o problema personala. Toate 3 in aceeasi saptamana. Senzatia de dupa… a fost ca am supravietuit trecerii unui tavalug. Inainte de Anul Nou primisem oferta de angajare la o alta editura… asa incat, ca si cum nimic nu m-ar mai fi legat, mi’am dat demisia. M-am izolat in felul asta de lume. Am lucrat acasa, intai la ai mei, apoi intr-un apartament pus la dispozitie de persoana respectiva. Am muncit mult si din greu. Tot gandindu-ma cum as putea ajunge sa fac ceea ce’mi doresc… mi-a venit ideea infiintarii unei firme. Ceva, ceva invatasem de la danezi.. dar erau principiile (la ei cu siguranta era mai usor sa pornesti asa ceva). Am alergat singura cu actele pe la Registrul Comertului etc. La 1 octombrie 2001 au iesit actele firmei. A mers chiar f. bine o perioada. Aveam comenzi, ma descurcam. Am avut la un moment dat si 3 angajati cu carte de munca… dar cum totul are o limita, lipsa de experienta practica in management si’a spus cuvantul. In loc sa ma dezvolt ,cautand mai multi clienti, m’am multumit doar cu patru, din care unul foarte important. Cand acesta a avut probleme… evident m’a blocat si pe mine. Aveam lucrari si terminate si in lucru, dar nu mai intrau bani. Trebuia sa fac ceva. Astfel, am pus mana pe ziar (mica publicitate din Romania Libera) si am gasut un post la ugir (patronat, deh). N’am fost angajata niciodata acolo, ci m’am folosit de firma pentru a primi banii. Nu a durat foarte mult colaborarea cu ei, intrucat nu am acceptat compromisurile pe care ar fi trebuit sa le fac. Probabil, daca as fi avut mai multa experienta as fi stiut sa ies din impas, dar… cum nu aveam, am ramas fara lucru. Un an de zile a durat acest somaj. Primeam bani din cand in cand pe lucrarile pe care le facusem la acea editura. In rest, pauza. Destul de greu… ma simteam o povara pentru ai mei.

Cam dupa un an de nesansa, am primit o colaborare la o revista, la DTP. Operam corectura pe calculator, in pagini. Atmosfera dintr’o redactie de ziar/revista nu se compara cu cea dintr’o editura… asta o spun clar. Aici totul era foarte alert; starea de tensiune era maxima… Ziua de sambata se termina undeva la 5 dimineata, duminica. Cam la jumatate de an dupa ce incepusem colaborarea la revista, o buna prietena a mea m-a intrebat daca nu pot sa ajut la centrul medical unde lucra… la introducere de date in calculator. Am acceptat… asa incat pe 17 ianuarie 2004 am inceput activitatea la centrul medical. Colaborarea s-a transformat in angajare cu conditia sa incep sa ma ocup de bacteriologie. Si uite asa am inceput sa profesez biologia (in facultate am facut modul optional de biologie medicala). Am uitat sa mentionez ca in perioada in care’mi mergea bine cu firma… m’am dus la gradina Zoo. Vroiam sa fiu chiar ingrijitor de animale. Evident, ca mi’a fost respinsa  cererea…ca fiind supraspecializata si pe motivul ca as produce zazanie intre ingrijitori. Nu m’am lasat si le’am propussa fiu particip ca voluntar. Erau uimiti. Directoarea m’a repartizat de gura mea unui medic veterinar mai in varsta (acesta a stiut exact cum sa ma ia… ca sa renunt la ideea de voluntar).Exista un singur post de biolog… iar cel pe care’l aveau era o tanara (deci departe de a muri, vorbele medicului veterinar). Slabe sanse de a avea un post liber in urmatorii tz.. ani. Am renutat in final… se pare ca nu este sa fie. Sa revin acum la firul povestitor… Am lucrat la centrul medical pana anul trecut in februarie. Am dat examenul de biolog specialist cu specializare in microbiologie. Din 2004-2007 am lucrat si la colaborare cu editurile. Aveam un program foarte dur. La Revista am renuntat in 2005… nu puteam lucra fara sa nu am nicio pauza.

Sunt multe de spus… Din februarie 2009 lucrez in domeniul alimentar, pe siguranta alimentului, la o firma destul de mare. Am pornit un laborator de microbiologie care functioneaza… Si cu toate acestea, Africa ma cheama… macar sa’i fac o vizita! 🙂

Am scris pe foarte scurt acum 🙂 Mi-e imposibil sa intru in adancime fara a atinge si alte chestiuni „mai personale’. Deocamdata atat 🙂 Dar nu cred ca ma opresc in acest punct cu ceea ce fac. Sper sa’mi iasa in final!

No, gata’i! Analizele… intr-un weekend nu prea indepartat.

Read Full Post »