Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2010

Sfat: nu pierdeti esentialul! Miscarea inseamna viata!

😀 minte deschisa si fund in miscare !

P.S.

Pradatorii nostri dorm?

Read Full Post »

A fost o saptamana plina, iar incercarea de a ma transfera in alte timpuri, prin plimbarea de dimineata, si-a facut efectul. Putin mai relaxata, zambitoare si, de ce nu, visatoare.

Dar sa postez cateva poze cu ulita copilariei si imprejurimile ei si apoi o sa va povestesc cateceva din vremurile trecute, dar si din cele prezente.

Acesta este blocul care strajuieste intrarea pe straduta copilariei dinspre Matei Voievod. Constructie 2009.

Este liniste! Doar unii ce au inceput sa misune 🙂

Am intors putin obiectivul si am fotografiat Matei Voievod, in lung, portiunea care da in Pache (pe partea dreapta, in zare, se contureaza liceul Mihai Viteazul).

Privind pozele postate ma intrebam daca avem straduta in maldarul de poze vechi. O sa rascolesc in albumele familiei sa vad ce gasesc.

Cateva precizari:

– pe la 1880-1890, straduta  se numea Marcuta

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/746_Arhiva-rubrici/Art-historia/Case-vechi-cu-pridvor-din-Bucuresti.html

– casa cu pridvor pe care o s’o vedeti daca accesati link-ul (de pe Matei Voievod) a fost inlocuita cu blocul care strajuieste intrarea pe straduta.

– in celalalt capat al strazii (spre Matasari)  exista cinematograful Popular care, in prezent, este dezafectat dupa ce a trecut si prin etapa de Universitate Ecologica, Sectia finante-contabilitate. Pe vremea bunicilor exista o mica trupa pentru teatru de revista.

– pe strada exista si o vila cu o arhitectura mai ‘ciudatica’;  aici si-a avut pentru o perioada culcusul de nebunii Nicky(printul Nicolae)

Si nu am terminat cu precizarile. Intai sa caut pozele vechi; fac poze la casele cu povesti ‘grele’ de pe strada, apoi mergem prin vecini…

va urma

Read Full Post »

‘Ulita’ copilariei

Strada pe care am copilarit nu este mare, dar nici foarte mica. Este potrivita. Face legatura intre doua strazi mult mai cunoscute, una mai lunga si serpuita, care uneste un bulevard si o sosea, cea de-a doua este cunoscuta ca ‘fieful prostitutiei’ (din cauza invecinarii cu aceasta strada, straduta noastra a primit aceeasi ‘calitate’ de la un jurnalist ‘informat’).

Era o  strada modesta, care pana la cutremurul din ’77 a fost pavata cu piatra de rau. Dupa  acest an a devenit cunoscuta si ‘practicata’ mult mai des, ca in prezent sa prezinte o circulatie infernala, iar masinile parcate in timpul zilei o face sufocanta. Jocurile care se incingeau pe aceasta straduta, in timpul verii, intre cei aproape 22 de copii, o faceau sa rivalizeze cu un parc de mare intindere. Bunicii ieseau din cand in cand si aruncau cate un ochi vigilent asupra urmasilor si intareau fraza… la ora 10 (22) intri in casa; sa nu spun de 2 ori, ai inteles? Acum? Masini care mai de care, claxoane, injuraturi cand nu mai au loc sa treaca din cauza gropilor care apar din cand in cand prin surpare (exista o explicatie: pe vremea strabunicilor existau gropi de nisip).

De dimieata, ca tot mi-am inceput periplul,  mi-am privit straduta cu ochii larg deschisi. Am vazut ‘noutatile’ si, astfel, mi-au sarit in ochi marcajele. Nu le-am remarcat pana acum, desi m-am mutat la ai mei de cateva luni. Sunt nedumerita (maine o sa iau aparatul de fotografiat). Ce o fi cu acest exces de zel in a marca? Vopsea alba, rosie, triunghiuri, sageti si o trecere marcata la o alee care nu are mai mult de 1.80 m latime. Toate acestea pentru ce si din ce bani?

va urma

Read Full Post »

Buna dimineata!

Este o zi superba. Este un timp pentru hai-hui prin oras, fara nicio tinta.

sau asa ceva? Oare unde se incadreaza Bucurestiul?

Mi-am propus o tema pentru fiecare saptamana, incepand cu Duminica. Saptamana care vine…. Diminetile bucurestene 🙂

Plec sa’mi iau niste puncte de reper.

O zi buna!

Read Full Post »

Schimbare de decor…

In curand se implinesc doua saptamani de cand m-am intors din concediu. Mult, putin… atat a fost in perioada asta caniculara (prin octombrie sau noiembrie poate reusesc sa-mi iau si restul de zile). N’o sa va povestesc de frumusetile zonei Siriu-Intorsura Buzaului, ci fac o pledoarie pentru Octavian Paler si pentru o carte citita recent.

Octavian Paler este un cavaler al timpurilor contemporane si, dupa spusele lui, cu o biografie ce nu are nimic spectaculos, poate doar faptul ca a trait usor somnabulic, intre realitate si vis. Este un Don Quijote al Estului? Zambesc. Imi vin in minte fragmente din cartea pe care am devorat-o cu multa placere.

Am venit acasa cu gandul sa postez despre… dar pana sa ma apuc de treabsoara, dau iama pe site’ul Melaniei si citesc… la Nostalgie…! Postul, comentariile. Mormai in sinea mea (cum am obiceiul cand sunt foarte concentrata) si fac legatura cu…

„Ce sa-i explic, mai intai, lui Andrei? Ca eu insumi nu mai inteleg nimic? Inainte de revolutie, imi imaginam libertatea intr-un mod aproape pueril, ca pe o fericita relaxare care sa puna capat mersului pe sarma. Nu banuiam ca buimaceala iesirii din cusca duce in prima faza la isterie. Incat m-a surprins tonul artagos din primele noastre discutii „libere“. De ce racneam? Nu-mi venea sa-mi cred urechilor. De la soapta, s-a trecut direct la vacarm. Ma pomeneam eu insumi ridicand tonul, ca sa ma fac auzit, si oboseam inutil, inainte de a spune ceva, dupa ce, altadata, simpla tacere constituia, de cele mai multe ori, un act de cutezanta…“

„Intr-un fel, altadata era mai simplu. Ne aflam aici intr-o mare inchisoare dincolo de care, ne ziceam noi, lumea era normala. Deci, puteam nadajdui doua lucruri. Fie sa fugim in lumea normala. Fie sa asteptam aici venirea normalitatii. Dar acum? De cand m-am intors din America, ma persecuta gandul ca risc sa devin strain si aici. Faimoasa convalescenta post-totalitara se poate dovedi o noua forma de boala.

Dar exilul ar fi, pentru mine, o sinucidere. Seman, cumva, cainilor vagabonzi care cutreiera Bucurestiul de la un cap la altul, oprindu-se la bariera, si poate ca asta e spre binele meu. Ma ajuta sa nu innebunesc. Cum zicea Tennyson? Trebuie sa ne agatam de partea cea mai insorita a indoielii.“

O comedie grotesca… si spectatorii, donquijoti! Atat ne-a mai ramas?

Read Full Post »

Cateva poze!

A doua zi 🙂


A treia zi!

Si Magura 🙂 M’am amuzat botezand statuile…

Read Full Post »