Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2011

Il stiti?

 

Anunțuri

Read Full Post »

O lectie…

“[…] L-a dat pe Canuta la un bacan. A slujit baiatul cat a slujit, cand mai bine, cand mai rau. Intr-o seara, bacanul a incarcat un cos mare cu fel de fel de mezeluri si cu vreo douazeci de sticle de vin, sa le trimeata la un musteriu. Afara era un polei grozav. Canuta s-a aplecat si d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede in pravalie.

– N-o sa aluneci cu el, ma? a-ntrebat jupanul.

– De! jupane; stiu eu?

– O sa-l poci duce?

– E greu…

– Haide! s-a rastit jupanul. Dar sa dormi si sa mananci, stii?… lenesule!

Canuta a dat sa ridice cosul si n-a putut. Jupanul ca sa-l imbarbateze i-a dat un pumn in ceafa; pe urma, jupanul si inca un baiat au ridicat greutatea si i-au pus-o lui Canuta in carca.

Copacel-copacel, baiatul a mers cativa pasi pana la coltul stradei pe unde presarasera negustorii cenuse pe dinaintea pravaliilor: dar cand s-apuce pe o ulicioara mai neumblata, ca sa mai scurteze din drum, tocmai venea o birja cu caii rascacarati de teama alunecusului. Baiatul s-a ferit repede-n laturi si odata, baldabac! si sdronc! Canuta intr-o parte cat colo si sarcina din spinare intr-alta. Baiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul; dar s-a ridicat degrab sa vaza ce s-a facut cosul. L-a apucat vartos de toarta si l-a smucit cu putere.

Ciudat lucru! Cosul era acum mai usor. Cand l-a ridicat de la pamant, a-nceput sa curga din fundul cosului ca dintr-o stropitoare ciuruita: se sparsesera sticlele si acum se scurgea ramasita vinului. Ce sa faca? La musteriu, cu cioburi de sticla nu putea merge. Sa fuga? Unde sa se duca? Sa se-ntoarca la pravalie!… N-are sa-l omoare doar.

De omorat nu l-a omorat jupanul, ca jupanul nu era om asa de rau… Dar…

– Unde ai cazut, ticalosule?

– La colt la ulicioara.

– Pentru ce ai apucat pan ulicioara, afurisitule? Nu puteai merge pe podul Mogosoaii, pe unde e maturat si cu cenusa pe jos? Ai?

– Ca sa nu mai ocolesc, jupane!

– Sa nu mai ocolesti?… Ti-e lene sa umbli, miselule!… Patruzeci de franci!… Face pielea ta cata paguba mi-ai facut tu mie?

Si trage-i, si trage-i… I-a tras atata, incat bietul Canuta, dupa ce s-a inchis pravalia, nici n-a mai mancat. S-a culcat imbracat pe mindir si a dormit tun pana la ziua, parca facuse un ziafet.

A treia seara il trimite iar cu marfa la alt musteriu. Acuma era cosul foarte usurel.

– Maa! sa vii degraba.

– Viu, jupane.

– Baga de seama sa mai spargi ceva iar!…

Peste cateva minute vine-n pravalie o dama si targuieste fel de fel de trebuincioase pentru casa.

– Sa-mi dai un baiat sa mi le duca numaidecat cu mine si cu contul, sa-l platesc acasa.

– Care dintre baietii ai mici e aicea? intreaba jupanul.

– Niciunu! raspunse tejghetaru. Sunt toti dusi.

– Dar Canuta?

– N-a venit inca.

– Veni-i-ar numele…

Dama-si pierde rabdarea; se uita la ceas:

– Atunci, zice, iau o birja, ca m-asteapta la masa; am musafiri; si trimite dumneata pe baiat maine, ori poimaine, cu contu.

Jupanul, negustor vechi, care cunostea cat se-ntinde poimaine al cocoanei, zice dulceag:

– Dar… stiti ca… mai este un contisor…

– Ce contisor? zice dama. Orice-o fi, plateste barbatu-meu cand o trece pe aici.

– E cam de mult, zice jupanul zaharisind si mai tare tonul. De! cu vremea asta, si la noi, negustorii, nu prea merge… Eu zic, conita, mai bine sa asteptam baiatul… zau! mai bine sa asteptam baiatul.

– Care va sa zica nu am atata credit la dumneata?

– Ma iertati, sarut mana, raspunde cu glasul ca miambalul jupanul, frecandu-si mainile.

Apoi schimband deodata tonul, aspru catre tejghetar, pe cand intra mai multi musterii:

– Baiete! vezi ce-a poftitara domnii.

– Mersi, zice dama foarte intepata, si iese, trantind usa. Orisicat, sa lasi sa plece asa un musteriu suparat, o dama, nu face pentru un negustor… Tocmai cand se gandea jupanul la asta cu parere de rau ca s-a-ntamplat, iacata si Canuta, alb de mazariche.

– Unde ai stat pana acuma, nemernicule? zbiara jupanul.

– Am fost la d. Popescu.

– La d. Popescu?… Un ceas pentru o palma de loc?…

– Am dat pe podul Mogosoaii, jupane; pan ulicioara aluneca.

– Pe podul Mogosoaiei?… ca sa casti gura la pravalii!…

Si sart! part! o pereche de palme fierbinti peste urechile degerate…[…]”

Niciodata nu e de vina muncitorul; intotdeauna e numai CONDUCATORUL .

Canuta, om sucit, I.L. Caragiale

Read Full Post »

Test drive

Ca sa nu ma dati disparuta in neant sau in jungla de zi cu zi, va propun spre citanie o ‘afacere’ de milioane 🙂 Asa m-a amuzat cand am ‘parcurs’o’ ca nu puteam s-o pastrez doar pentru mine.

 

O femeie din  New York a scris pe un site financiar, cerand sfaturi despre cum sa gaseasca un sot bogat: deja, acest fapt singur e distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a raspuns un  tip.

*Ea*:
Sunt o fata frumoasa (mai mult, foarte  frumoasa) de 28 ani. Sunt inteligenta si am cu adevarat clasa. As vrea sa ma casatoresc cu cineva care castiga minim jumate de milion de dolari pe  an.
Exista pe site-ul asta vreun barbat care sa castige atat? Sau sotii ale unor milionari care pot sa-mi dea sfaturi pe aceasta  tema? Am avut deja relatii cu barbati care castigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite sa locuiesc in Central Park West.
Cunosc o doamna care face yoga cu mine, care s-a casatorit cu un bancher bogat si traieste la Tribeca, nu e atat de frumoasa ca mine si nici macar atat de inteligenta. Asa ca ma intreb, ce a facut ca sa merite acest lucru si de ce eu nu reusesc? Cum pot sa ajung la nivelul ei?

 

*EL*:
Am citit e-mailul dvs cu mult interes,  m-am gandit profund la cazul dvs si am elaborat un prospect al situatiei dvs. Va asigur ca nu va fac sa pierdeti timpul, deoarece castig 500 mii $ pe an.  Clarificat acest lucru, consider faptele in urmatorul mod:
Ceea ce dvs oferiti, vazut din perspectiva unui barbat ca acela pe care-l cautati e pur si simplu o afacere  foarte proasta. Si acest lucru din urmatoarele motive:
Lasand la o parte blablabla, ceea ce dvs oferiti e o negociere foarte simpla. Dvs oferiti frumusetea dvs fizica, iar eu ofer banii mei. Propunerea este foarte clara, dar exista o mica problema. In mod sigur frumusetea dvs se va diminua putin cate putin si intr-o zi va disparea, in timp ce contul meu in banca e foarte probabil sa creasca progresiv.
Asadar, in termeni economici dvs sunteti  un activ care sufera depreciere, in timp ce eu sunt un activ care produce  dividende. Dvs nu numai ca sunteti supusa deprecierii, dar aceasta e progresiva.
Va explic mai bine: azi dvs aveti 28 de ani, sunteti frumoasa si  veti continua sa fiti pt urmatorii 5/10 ani, dar din ce in ce mai putin. Si  intr-o zi, cand veti observa o poza a dvs de azi va veti da seama ca ati devenit o pruna uscata. Acest lucru inseamna, in termeni de piata ca azi sunteti bine  cotata, in faza ideala de a fi vanduta, nu cumparata. Utilizand un limbaj
Wall  Street cine va poseda azi trebuie sa va puna in „trading position” pozitie de  comert si nu „buy and hold” (cumpara si tine), cum se pare ca sugerati. Asadar in termeni comerciali, casatoria („buy and hold”) cu dvs nu e o afacere buna pe termen mediu/lung. In schimb, inchirierea pe o anumita perioada poate fi chiar si din punct de vedere social o afacere inteleapta si am putea s-o luam in calcul… Am putea sa avem o relatie pt. o  anumita perioada……………
Hmm……….. Daca ma gandesc bine si ca sa ma asigur de cat sunteti de inteligenta, cu clasa si frumoasa, eu, potential „client care inchiriaza” asa o „masina”, cer ceea ce este corect: sa facem un test drive.
Va rog sa stabiliti data si ora.

Cu stima,
Investitorul dvs….

 

P.S. Inca putintica rabdare cu postarile… O sa apar si eu pe aici. Poate o sa va cer si o parere…

O zi buna si fara evenimente majore 🙂

Read Full Post »