Duminica seara. Brasov. Eram cu Andru si asteptam sa vina microbuzul care mergea la Bucuresti. Trenul plecase din gara cu putin inainte. Un fapt surprinzator, as spune, deoarce pe ruta asta sunt intarzieri indiferent de anotimp. Ma roteam ca un far, incercand sa-mi dau seama cand va sa vina masina, si am inregistrat in memorie potentialii co-drumeti. Nimic dubios. Analiza a fosta rapida. Cu intarziere de vreo 20 de min.. apare. Cat de civilizat ai vrea sa fii, te transformi in buldozer prin forta valului care te ia pe sus. Era penultima masina si oamenii erau putin disperati. Am urcat printre primii si am gasit un loc pe bancheta din spate, lipita de perete. Dupa ce am platit biletul, m-am asezat.
N-am mai calatorit cu microbuzul de ceva timp. Nu speram intr-o schimbare majora a conditiilor de mers, dar nici la etuva calatoare. Am pornit putin dupa ora 21. Era cald, sufocant. Simteam cum ma umezesc din cauza transpiratiei. Langa mine, infipta bine o cucoana cu vreo 4 papornite. Agitata. A vociferat la urcare in masina. Ea trebuia sa ajunga… NEAPARAT la Sinaia. Era urgenta! Ii ascultam glasul iritat si spinos. M-am hotarat sa inchid ochii si sa incerc sa ma relaxez.. pana la nesimtire. Pot obtine astfel de stari, cand nu vreau sa comunic cu ceea ce ma deranjeaza. Manele se auzeau in surdina… viata mea ce-ai facut cu ea… Buna melodie, nu?
Nu stiu cat timp a trecut, simteam doar cum transpiratia isi facea loc intr-un raulet, pe gat in jos. Mai era si un cot.. care ma inboldea pe sub brat, destul de insistent. Imi era lene sa deschid ochii si sa arunc niste ‘fulgere’ spre cucoana, dar ceva nu era in regula. Din ceva pufos lipit de mine, se transformase in ceva consistent. Mintea a inceput sa functioneze. Probabil ca trecusem de Sinaia si schimbasem partenerul de drum. Am incercat sa ma misc putin, dar clar eram tintuita in pozitia respectiva. Am deschis un ochi.. Aproape bezna. Zaream luminile care defilau pe geam si umbrele proiectate pe peretii microbuzului. Soferul, un contur intunecat. Majoritatea picoteau.. prea cald, prea transpiratie, prea…. Intorc un pic capul spre stanga. Poseseorul cotului… hmmm. Se intinsese si se labartase. Era pe scaunul care-i permitea tolanirea picioarelor in lungul coridorului dintre cele doua randuri de scaune. Am incercat sa ma foiesc nitel.. poate, poate se simte. Nimic! La o trecere rapida printr-un con de lumina i-am zarit niste matze iesind din urechi. probabil Asculta muzica si zambea cu ochii inchisi. M-a infuriat zambetul de pe fata lui asa incat m’am foit mai tare si i-am dat un cot… sa treaca pe partea lui. A mormait un .. ma scuzati.
Am incercat sa-mi schimb pozitia, s-o imbunatatesc, dar spatiul nu-mi permitea foarte multe. Asa ca m’am strans cat am putut mai bine si am inchis din nou ochii. Greu… Eram constienta de caldura ce o degaja. Trebuia s-o ignor! Am numarat, am incercat sa-mi golesc capul de toate gandurile care ma invadau. Am reusit sa atipesc. Cred ca a trecut ceva vreme. Simteam cum mi se ridica ‘temperatura’. Simteam umezeala pe piciorul stang si o caldura intensa spre ‘coada’ sanului stang. Se infipsese in mine cu toata nesimtirea, iar corpul ma trada! Eram lipiti pe toata partea mea stanga… Simteam cum ma sufoc de nervi. S-a dus naibii toata concentrarea si relaxarea. M’am intors brusc, expunand spatele, dar pozitia era dificila (mai ales ca picioarele nu mi le puteam misca in directia dorita.. fiind foarte stramt locul). Am lasat la o parte ‘protocolul’ si i-am spus sa se miste mai incolo ca ma sufoca. S’a dat doar putin mai incolo. Nu puteam sa ma iau de el. Practic nu pusese mana pe mine, iar foarte tare in a face scandal nu’s daca nu mi se da ‘motiv’ care poate fi verificat. O situatie destul de aiurea. Totul era la limita! M-am decis sa nu-i mai dau atentie.
Ne apropiam de Bucuresti. N’am mai reactionat, desi imi venea sa’l plesnesc. Am mai vorbit la telefon cu Andru, Melania, sor’mea. Am incercat sa’l ignor. Era acolo, lipit, indiferent de pozitia adoptata. Cand am ajuns la destinatie, s-a ridicat primul in picioare. Mi-a facut doar putin loc ca sa’mi pot extrege picioarele si cele 2 bagaje de mana dintre scaune. M-am ridicat in picioare si cand eram la nivelul lui… mi-a soptit infundat.. Ai vazut ca n’ai murit? Da’ ai tzatze frumoase! O seara buna!
Prea obosita ca sa mai raspund si sa-i dau vreo palma… am coborat. Am tras aer in piept! ‘Numara pana la 3 si respira adanc, Costica!’ „Lipitura’ disparuse inghitita de un taxi! Am respirat usurata. M’am bucurat ca un copil cand le-am vazut pe mama si sor’mea 🙂
