Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for august 2011

O altfel de muzica…

De la tobele africane la muzica secolului nostru…

Pareri?

P.S. Te-ai indragosti de o holograma? 🙂

Read Full Post »

Africa!

Ritmuri care ma starnesc 🙂

 

 

Read Full Post »

(Re)Intoarcerea…

… in Natura?

… la Natura?

… la mine?

Dupa cele cateva zile petrecute la Ibanesti (se pare ca va fi un punct de referinta pentru mine, cel putin; am avut timp sa reflectez asupra propriei persoane) si dupa urmatoarele 4 zile hibride (nici in concediu, nici la munca, dar cu foarte multa alergatura), am tras mai multe concluzii.

1. ca ma complac in multe situatii care nu ma definesc si nici nu ma avantajeaza, din niciun punct de vedere.

2. ca ‘ma ascund’ dupa masca umanitatii, nefiind in stare sa iau o decizie in ceea ce priveste atitudinea mea. Sunt mult prea permisiva si nu pot indrepta lumea/lucrurile, chestiuni care ulterior imi provoaca stari care de care mai confuze si mai pline de ‘vinovatie’ ca nu’s in stare de… (ceva anume; se pot pune multe in locul acelor puncte de suspensie).

3. toate acestea imi dau senzatie de ‘tergiversare’, amanare etc.

4. paradoxal, pot lua si iau decizii extrem de rapid, taind in carne vie.

Ca si copil la parintii mei am fost extrem de nastrusnica; imi exprimam acordul/dezacordul extrem de vehement si faceam numai ce ma taia capul, fiind lasata sa experimentez. Partea cu experimentatul mi-a mai ramas si acum, dar e mult domolit si precaut.Uneori isi face simtita prezenta si nu am cale de intors fata de mine.  Am avut ceva ‘problemute’ cu acest fel de a fi;  ma defineste.

O expunere cam lunga. Ideea pe care vreau s-o supun atentiei este schimbarea atitudinii unei persoane (recte EU) printr-un experiment.

Trebuie sa’mi fac un plan pe care sa’l urmez.

Read Full Post »

O schita

Am o schita, in alb si negru. Este o forma nu prea usoara, contorsionata. O privesti din dreapta – un barbat, din stanga – o femeie, din fata – un copac cu radacini aeriene. Barbatul nu are par decat pe bust, iar femeia pe pubis. Copacul? E pletos si din toate unghiurile apar radacini care cauta seva. O privesc de la inaltimi diferite? Hmm… S-ar putea! Si totusi unde sunt inceputul si sfarsitul? Dar mesajul?

Sa desenam!

 

 

 

Read Full Post »

Fir subtire…

… de gand se infiripa. Inca nu vreau sa spun despre ce este vorba, dar exista si se instaleaza treptat, repartizandu-m, in momentele cele mai putin asteptate, imagini de o culoare care-mi taie respiratia. Raman cu ochii agatati in linia orizontului dupa care ma trezesc brusc. Incep sa simt o alta motivatie care, poate, ma va conduce mai bine spre tinta. O am in catare, dar imi tremura mana si respiratia e inca sacadata. Trebuie doar sa fiu calma si sa apas pe tragaci!

 

 

Read Full Post »

Efect du’ Ibanesti!

Si m’am intors acasa… fizic,  spiritual inca plutesc pe deasupra Vaii Gurghiului. Ce poate fi mai frumos decat sa petreci cateva zile intr-un spatiu liber, in plina verdeata si inaltime pana la cer? Sa intalnesti oameni cu care ai tastat intr-un spatiu i_real (!), iar totul sa devina real; sa petreci nopti si sa depasesti ora de somn, sa zambesti, sa razi, sa rezonezi si sa te umpli de energie.

Cand m’am trezit dimineata, n’am mai auzit susurul apei si n’am mai simtit aerul rece si tare, iar cand privirea nu s-a mai unit cu peretele de verde…. am stiut ca nu mai sunt in Rai ! Ce putin dureaza ceea ce este frumos… O ideea m’a strafulgerat si am reusit sa’mi mai iau 4 zile de concediu. Nu’s ele pe deplin libere, dar macar am diminetile la dispozitie pentru a fi doar cu mine.

Fiecare suntem ceea ce suntem si impartasim din trairile si emotiiloe noastre. Este omenesc si te incarca pozitiv. Cu surprindere realizezi ca INCA se MAI POATE! Nu am uitat sa fim, ci doar suntem amortiti… as putea spune un fel de hibernare. Cand vine dezghetul, sa te tii, insa! Nimic nu sta in cale.Aceasta stare de  spirit lasa o urma adanca si stimuleaza. Poti gasi resurse nebanuite, ca si solutii, atitudini la care nu te-ai fi gandit a fi posibile, doar pentru ca erai intr-o schema de gandire verificata si reverificata de ani de zile, aplicata cu strasncie! De ce sa incerci si altceva devreme ce aceasta a mers de atatea ori. Suntem de cele mai multe ori prea in tipare si refuzam experimentul de teama… esecului si a fugii de noi.

Astfel, eu va propun SA FIM LIBERI IN GANDIRE SI SA APLICAM IN CONSECINTA!

Si nu in ultimul rand,

MULTUMESC!

Mel, Pesti, Alba,  Giana, Andru, Ba_laura, Strigo, miki, kekee, Claus, Liviu (care m’a impresionat profund!), m3bis.

 

Read Full Post »

Ibanesti

Plec spre Ibanesti cu Andru, iar de la Sibiu ni se alatura Laura.

Impresii, comentarii la intoarcerea din camp.

 

Read Full Post »

Devenire

sa arzi o flacara

pentru o flacara,

dorind sa fi cenusa pasarii

ce va se naste.

tai adanc

si nici sange nu curge

totul e lava fierbinte

si praf.

si verde curgator

prin fiece crapatura,

mireasma.

 

 

 

 

Read Full Post »

Joaca in Castel

Castelul este o fortareata. Un spatiu al tau in care traiesti, respiri si  in care-ti depozitezi toate cele, si bune si rele. De obicei, camerele, datorita spatiului generos, sunt largi, inalte, luminoase. Exista si incaperi iintunecoase cu ferestre mici, abia intrezarite la exterior, inchise de ceva ani, peste care s-a asternut praf si au aparut panze de paianjeni.  Exista si camere secrete, fara de lumina. Le banui existenta in spatele unui zid gros, iar accesul se face prin pasaje secrete sau cai ocolitoare, pline de primejdii. De ceva vreme incerc sa le deschid si sa le aerisesc. Emotii, senzatii, uitate sau nu, ies la iveala. Daca pana acum ma bantuiau noaptea, acum incerc sa le prind in albul hartiei, rastingnindu-le.

Este o lume gri care va prinde contur, stralucind, prin comorile ascunse.

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

Si a fost… Prima zi?!

Prima zi! As putea-o numi asa, dar avand in vedere ca urma weekendul si, implicit, era ‘liber’,  s-ar putea sa nu fie decat un preambul, o introducere in..  In ce? In atmosfera de ‘vacanta’, draga! Adica… in acele inspirate, luminoase, vesele si lipsite de griji… zile 🙂

Dar sa fac o mica descriere a zilei, nu de alta, dar s-ar putea sa pierd ceva din vedere si sa’mi para rau ca nu am simtit, perceput, la adevarata valoare si intensitate.

Trezirea. Ora obisnuita din timpul saptamanii, niciun minut mai tarziu, niciunul mai devreme. La 5.00 am deschis ochii. Era intuneric, dar nu chiar bezna totala, umbre in plus aducand draperia trasa neglijent.  M’am rasucit si am prins perna intre picioare, gandindu-ma ca la un moment dat o sa fiu nevoita sa ma dau jos. Zgomotele diminetii de sambata sunt usoare.  Toata casa doarme. Doar pe Mona o aud cum patruleaza, fornaind si amusinand. Vecinii tot nu si-au terminat gardul care ne separa, iar ea mai face incursiuni si pe celalalt teritoriu. Uneori latra scurt si din gat. Enervant. Nu este unul continuu ci un fel de mrham… la 5 min (n’am cronometrat-o, dar cam asa). Uneori o privesc in timpul zilei cum doarme neintoarsa pana in pranz. De inteles, avand in vedere activitatea de peste noapte.

M’am mai foit ce m’am mai foit in pat si m’am hotarat sa ma duc sa fac cafeaua. Trebuie sa-mi trezesc simturile.  Un picior, al doilea picior. Sunt cu ele pe podea. Patul este destul de jos si mi se pare un efort cam mare sa ajung la verticala, dar imi iau avant si… up! Ce mi’as dori sa pot  merge in patru labe  (uneori). E mai putin obositor, desi exista disconfortul gambelor si traumatizarea genunchilor.

Un drum destul de lung pana la bucatarie, luand la rand toata casa. Am reusit sa nu fac prea multe zgomote. Cam in 15 minute, cafeaua e gata. Cu mult caimac. Imi place amara si tare, fara pic de zahar. Parca, parca.. incep sa ma misc. Mona sta pe picioarele posterioare si ma urmareste cu interes. Are urechile ciulite. Sorbind cafeaua si analizand-o mi-am facut mea culpa. N’am reusit sa’i mai tund salba si nici draperiile de pe picioarele din fata. Dupa cum se linge pe bot imi dau seama ca’mi atrage atentia ca e timpul sa primeasca papa. Are tabieturi ca orice caine care se respecta.  Apare mama si… Mona se anima brusc. Incepe sa se invarta, sa sara, sa puna botul intre picioarele din fata si sa hamaie vesel. Da! Mama e iubirea ei! Daca mama e in bucatarie si ii dau eu de mancare nici nu se apropie de ea decat daca mama vine si o dragaleste; daca mama nu este prezenta, nu are nicio problema… mananca tot ce i se pune in bol. Eh! Asta e! Doar mama a adunat-o de pe strada 🙂

Dupa jumatate de cana de cafea si o scurta conversatie cu mama, ma duc sa-mi fac dusul. Mai fierbinte ca de obicei si apoi un pic mai rece. Sunt treaza si totusi ma misc ca in vis. Pana sa ma dezmeticesc foarte bine, dau un e-mail de trezire 🙂 Ma invart prin camera fara sa fac ceva in mod deosebit. Strang patul. Suna telefonul… Am tresarit! La ora 8? Cine sa fie?! Scotocesc dupa el. Evident nu-l gasesc in geanta.Rastorn geanta, dar ramane fara glas asa cum incepuse sa urle in creierii mei. Pana sa deblochez tastele si sa vad ce apel era.. il apuca iar tipatul. Ah! Asistenta de la centrul celalalt, cel cu colaborarea. Isi cere scuze… cu sper ca nu v’am trezit, dar avem o antifungigrama extrem de rezistenta. Da! Asta e. Candidoza vaginala. Am inceput cu intrebarile. Ce varsta are pacienta… 58; ce glicemie are? pauza in telefon, iar dupa un timp… nu avem analize de sange, din pacate. Bineee! si daca e rezistenta la si la si la… intreb de testul filamentarii. Pauza, iar. Mda… se pare ca nu se stie sau n’au timp sa… Intreb .. cand trebuie dat rezultatul? Pe miercuri. In fine, oricum trec pe acolo marti dimineata… asa ca o rog sa pastreze placa si sa ia mai multe date de la medicul care a vazut pacienta. Dupa aceasta conversatie m-am trezit definitiv.

Dupa 3/4 de ora de stat doar in pantaloni si sutien, ma hotaresc  sa pun totusi ceva pe mine. Am intrat deja in vrie. Dau buzna in bucatarie. Dau pe gat cafeaua in timp ce infulec 2 sandvisuri. Mama, siderata…. Fatooo! e sambata! cine Dumnezeului te alearga! Prima zi! Vreau sa ma intorc cat mai repede acasa sa’mi fac planuri! Da? Si o apuca rasul.

La laborator ca la laborator. Niciodata nu stii ce creste, peste ce ‘carcalaci’ dai! Deschid cutia cu maimute si… iar???? Urechile astea devin strangatoare de tot felul! Nu putea sa creasca ceva pasnic? De bun simt? Trebuia sa imi incante ziua cu asa hemoliza perfecta.. de vad frunzele de la pomul din fata ferestrei mele. Asta e. Si uite asa se prelungeste ziua… Nu va povestesc toti pasii si ce am mai facut eu p’acolo, ideea este ca maine ma duc sa citesc si antibiograma.  Pana marti se duce in … a ma’sii, iar copilul nu-si poate primi tratamentul.

Am ajuns acasa  pe la 16. I-am prins pe ai mei la somnul de dupa-amiaza. Mama m’a simtit si a venit in bucatarie. I-am povestit in timp ce mancam putina salata de vinete cu ardei copti. Apoi in casa, in pat si am picat ca lemnul. Cred ca am si sforait!

M’am reactivat pe la 19.

De cand incepem sa numaram zilele de concediu, totusi?  Cred ca de marti! :))))) Acesta e doar un weekend obisnuit!

Read Full Post »

Older Posts »