Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘1’ Category

Mai atenti la… Natura!

Primavara?! Acus’, acus’ 🙂 Cu pasi timizi, pe varfuri tempera_mentale sau pasi de dans in fulgi efemeri, inainteaza ! O simti cum te imbie, te ademeneste si, mai ales, te antreneaza intr-un vartej de senzatii! Uneori esti ametit, alteori obosit… si, totusi, simti cum sangele incepe sa circule mai repede prin venele amortite. Te surprinzi aruncand priviri nesatule spre… posterioare bine conturate 🙂 Conteaza ca esti barbat sau femei? In niciun caz! Toti suntem la fel. Singura diferenta:  unii recunosc, altii nu.

 

Incep cu…

Apa, primul element!

Straie de nunta 🙂

si zbor planat…

Incepe valsul pentru noua generatie!

va urma

Anunțuri

Read Full Post »

Va asteptati sa scriu despre idei si despre cum ne vin ele, nu?

Pe scurt o sa va povestesc ce m’a starnit ieri… si poate o sa intelegeti si cum ne vin subiectele. Ieri am calatorit cu masina. Drum intins, in prima etapa, pana la Valcea. Am oprit pentru jumatate de ora la sediul nostru din acest oras. Totul a fost foarte rapid. Pana sa ma dezmeticesc .. eram din nou in masina, in drum spre Sibiu.

Ziua de ieri a fost frumoasa, cu mult soare, pomi infloriti, camp verde si un Olt intr-o frumoasa culore verde-masliniu. Curgea lenos, cu unduiri lascive. Am avut timp sa admir peisajul si sa’mi las gandurile sa zboare, nestingherite. A aparut si Sibiul, la un moment dat, proiectat. Nu ma satur de acest oras niciodata. Am sunat pe unul dintre bunii mei prieteni (pacat ca ne vedem f. rar) si i’am spus ca i’am facut cu mana prin fata geamului.

– Nebuno, unde esti?

– In drum spre Cluj! Doar te-am salutat!

– Si cand vii la Sibiu?

N-am stiut ce sa’i raspund. I’am spus ca poate vine el cu Ramona prin Bucuresti. Altfel n’am cum, cel putin deocamdata. Ce sa’i spun .. ca mi’e dor de Sighisoara si de excursiile cu gasca?

Dar sa trecem… de aeroport. La vreo cativa km de iesirea din Sibiu, pe un drum lateral, ajungem la Aciliu. Un sat in care daca mai sunt 30 de suflete. Multe case goale. O liniste mormantala. Parca ai coborat in alt timp. Drumul prin sat nu este asfaltat. Am ajuns in jurul orei 17. Din momentul intrarii in sat… am avut senzatia de timp stat in loc. Totul s-a desfasurat intr-un timp dublu, de parca as intelege si as participa cu totul altfel la actiunile, miscarile, la gandurile mele. Un timp normal! Am vazut o bunica de 84 de ani. Seninatatea si linistea ei m’au impresionat, ca de fiecare data cand intalnesc astfel de oameni. Ochi tineri si vii pe un chip sapat de vremuri :))

„- Cum ii azi? La biserica nu se’mbraca nima romaneste, numai nemteste! Zici ca ori merg la furat, ori la Sighii :!” Am fost la wc-ul din fundul curtii, am dormit in camerele din fata… m’am trezit fresh 🙂 Ma intorsesem in timp… Cand mergeam cu mama pe teren? A trebuit sa ma conving ca totusi am 43 de ani si nu ma pot rasfata ! Ca… seara a fost un vis si ca urmeaza sa ma intorc in ‘civilizatie’ 🙂

Clujul! Drumul de la Aciliu la Cluj l’am parcurs in 2 ore si jumatate. Picura. Dealul Feleacului.. soare 🙂 Pacat ca a trebuit sa mergem in fabrica. Am intrat la 11 si am iesit la 18. Am mancat la Hanul Dacilor (vi’l recomand; buna mancare, iar servirea impecabila). Pe la 19.30 ne-am cazat si noi. Ne-am plimbat putin pe strada Serpuita, admirand casutele si linistea… Maine la 7 si un sfert la masa, iar la 8 fara un sfert din nou in fabrica. La 14 plecam.

Subiecte? O gramada… maine nu am cum sa scriu ceva, dar o sa hoinaresc cu gandul 🙂 Cand ajung in Bucuresti poate am si timpul sa tastez.

Oameni, locuri, trairi… ganduri.

P.S. Revin cu partea a treia… in stilul partii intai 🙂 sau cine stie… cum!

Read Full Post »

Transcriere

Un strigat de durere al Reginei Maria

București? Cum o fi oare aspectul tău? Ești învăluit în taină de doliu după toți copiii tăi pierduți, sau porți un surâs agitat ca să nu atragi asupra celor rămași mânia actualilor stăpânitori. Oare marile clădiri mai poartă steagurile cu cele trei culori sfinte în fața cărora fiecare Român î(-)și dezvăluie capul, perdelele de la ferestre sunt ele trase ca locuitorii tăi să nu vadă trupele străine trecând prin fața palatului? București! te-am părăsit fără nici un cuvânt de rămas bun, cu care de atâtea ori am fost aclamată de poporul meu pe străzile tale! În tăcere am trebuit să plec fără a-mi arăta durerea in fața celor care erau condamnați să rămână! Cănd te-am părăsit așea în voia soartei tale mi se părea că sunt un trădător, plecam și te lăsam fără nici un sprijin ca o pradă sigură acelor ce deja se pregăteau să-ți sugă sângele inimii tale. Și tu palatul meu din Cotroceni care răsunai de glasul copiilor mei, parcuri prin care alergau piciorușele lor! V-am părăsit fără nici un sprijin, nici un cuvânt pentru acei ce rămâneau pentru paza voastră, fără a arunca o privire în odăile de care fusesem atât de mândră. Am găsit chiar destulă putere ca să surâd bătrânului servitor care mă privea mirat și care părea să priceapă că tăcerea mea ascunde un adevăr îngrozitor. Numai unul singur a auzit suspinele mele, dar acela e atât de mic și tăcut că nu va putea spune nici odată ce i-a spus mama lui în ceasul despărțirii.

Era seara(,) întunericul pătrunsese în biserică și cu el pătrunsesem și eu în locul sfânt unde grămezi de flori albe răspândeau mirosul lor tainic. Acolo la mormântul abia închis, lăsai să cadă masca pe care o purtasem toată ziua, și îmi arătai toată durerea micei ființe ce era culcată sub piatră și-i mărturisii că plec fără să știu când mă voi întoarce și ceream ertare că pleacă mama lui cu cei cinci copii și lasă în mâinile celor ce în curând avea să fie stăpânitorii peste locuințele noastre sfinte. Poate că așea a fost scris, ca carne din carnea mea să rămână în pământul capitalei după despărțire (,) soarta a voit să las pe cel mai mic din copiii mei acolo în Biserică sub piatra rece. Poate că Dzeu mi l-a luat ca semn că acele chinuri sunt m-ai trecătoare în cer, poate că Mircea copilul meu cel bun a rămas acolo să aștepte întoarcerea mea, deoarece trebuie să mă întorc. Eu cred în ziua întoarcerii, ăn ziua isbândei, era că sângele vitejilor noștri n-a fost vărsat în zadar. Într-o (ăntre) brațele sale se vor deschide mari ca să ne primească iubita noastră capitală. Steagurile vor fâlfâi (la) ferestre, străzile sale vor fi acoperite cu verdeață și acei ce se vor întoarce nu vor ști dacă inimile lor bat de durere sau de bucurie. Stă în puterea lui Dzeu să hotărească, dacă cu (ca) Regina voastră voi împărtăși această sărbătoare.

Vă adresez o rugăminte: dacă nu-mi va fi dat să intru în capitala voastră atunci aduceți toate florile ce mi le-ați fi adus mie, acolo unde doarme copilul meu, împărțindu(-)le pe mormântul lui. Umpleți Biserica cu flori albe ca și acel care a rămas atăta vreme singur să i-a parte la bucuria voastră.

________ Maria

Răspunsde o inimă Română

I.

Măria-ta, orașul trăiește in nesimțire

Nici lacrimi de durere, nici jale, nici suspine

Uitatau toți de tine, de draga ta privire

Uitatau. La alți idoli azi laș i se închină.

II.

Măria-ta, nu plânge, căci neamul n-o să piară

Păstra-zați ochiul mândru, și zâmbetul tău

Măria-ta, nu crede nu-i azi întâia oară

Când noi ne aflăm cu toți în al pieirii prag.

III.

Măria-ta, palatul e cuib de nemți cu cască

În el răsună veșnic vorba, vorba germana      (pare scris verda, verda germana)

Și Machensen e astăzi privit de gură cască

Și steagul pretutindeni, e noul steag duăman.

IV.

Măria-ta, în Biserică nu(-)i voe să se spună

Să ajute Domnul armatei ce luptă la hotar

Nici clopotele sfinte în București nu sună

Și al vostru nume Doamnă unii spun de la altar.

V.

Măria-ta, Fecioara ce s-a numit Maria

Nu’a plâns când pe Golgota copilul ei fu dus

Prin moartea lui în chinuri născută veșnicie

Pentru atâtea neamuri, din răsărit și apus.

VI.

Din lacrămile tale ce curg fără încetare

Din lacrămile noastre, puținilor Români

Din sângele ce curge în valuri la hotare

Va răsări un astru ce orbiva pe păgâni.

VII.

Atunci a noastre steaguri s(-)ar înălța în Soare

Aduse din surghiul cel lung de la Siret

Și voi veți trece iarași; Fanfare sunătoare

Vor răsuna, și capul ne vom pleca încet.

VIII.

Ți-om da toți crinii care vor crește în grădină

Toți trandafiri galbeni, toți maci somnoroși

Vom pune alături floarea nu mă uita Regina

Ce azi neaduce aminte de ochii tăi frumoși.

IX.

Vom face’n flori plăpânde, mai mândru tricolorul

Mai mândru și mai falnic, căci vine înapoi

Se întoarce. Și cu dânsul aduce tot popotul

Se întoarce Dinastia adusă de Eroi.

X.

Și-ți vom cânta un cântec în care picurava

Potopul cel de lăcrămi, ce mamele au vărsat

În care mărivom cu glorie și slavă

Crăiasa fără seamăn și primul Împărat

XI.

La Cotroceni în criptă copilul tău așteaptă

Coroana nemurirei ce voi veți cuceri

Măicuța, lui cea bună, măicuță înțeleaptă

Nu s(-)a întors și timpul se scurge zii, cu zii

XII.

Măria-ta, nu plânge, micuțul știe bine

Că de ai plecat cu lacrîmi, vei reveni cu cînt

Și sufletui scump înger din sferele senine

Aăteaptă clipa mare, așteaptă ceasul sfânt.

XIII.

Măria-ta, nu plâng, curînd va suna ora

Copilul tău nu(-)i singur, e al nostru al tuturora

Isbânda să vă fie tovarășe și soră

Și Domnul sfânt fie mereu întrajutor.

Read Full Post »

Romania pitoreasca?

Promovarea Romaniei

http://www.britishpathe.com/record.php?id=1208

Si intrarea in Europa… anii ’69 🙂

http://www.britishpathe.com/record.php?id=73219

[linkuri primite de la un bun prieten. multumesc]

Read Full Post »

Quetzalcoatl

Read Full Post »

O poezie…

Invictus

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

William Ernest Henley

Read Full Post »

In curand…

… se reia emisia.

Read Full Post »

Older Posts »