Am o coala alba de hartie. Este fina. O simt cand misc podul palmei. Am si un creion cu mina moale. Negru. Las mana relaxata si sprijin varful creionului pe hartie. O intepatura in hartie si un semn aparut. Punct 🙂
O pata mica, foarte mica, pe un fond de alta culoare. Are si inaltime 🙂 E mai sus decat planul hartiei.
M-am concentrat pe el. Sunt intr-un punct si ma simt punct.
… vizualizezi si schitezi. cel mai bine e sa nu ridici creionul de pe hartie. mina neagra si moale, iar hartia usor granuloasa. imi place sa aud zgomotul in momentul in care trag liniile si hasurez.
cand imaginea pe care o ai in minte incepe sa se contureze pe hartie apare o detensionare. e un sentiment de usurare, dar si de satisfactie.
… privesti, incerci sa-ti apreciezi efortul si lasi coala sa alunece. o alta imagine, o alta schita…
Pe un tarm incins de soare si udat de lacrimile valurilor usor involburate… un dans din viata si pentru viata. Ce e viata?
Suntem diferiti si, totusi, foarte asemanatori prin ceea ce simtim. Toti ne dorim fiorul si, cu toate acestea, ne speriem in momentul in care-l traim (!). Nu ne putem exprima. Ne simtim sfarsiti, sufocati, prinsi in capcana. Ai curajul de a infrunta ceea ce simti si traieste din plin in plin 🙂
Viata merge mai departe, indiferent daca TU canti, dansezi sau suspini.
Am o schita, in alb si negru. Este o forma nu prea usoara, contorsionata. O privesti din dreapta – un barbat, din stanga – o femeie, din fata – un copac cu radacini aeriene. Barbatul nu are par decat pe bust, iar femeia pe pubis. Copacul? E pletos si din toate unghiurile apar radacini care cauta seva. O privesc de la inaltimi diferite? Hmm… S-ar putea! Si totusi unde sunt inceputul si sfarsitul? Dar mesajul?
Erotismul? Ceasurile deformate care se scurg la vedere sau prin ce unghere nu gandesti? Arcadele ce deschid alte dimensiuni? Fantasmele? Nu stiu, dar imi place. Cu cat e mai incarcat, cu atat ma stradui sa-i prind ideea. Ce e drept nu resusesc prea mult, dar macar incerc.
Ia sa va dau cateva picturi care m’au impresionat …. (multumesc si proprietarilor site-urilor de unde am salvat pozele)
Le avem si noi p’ale noastre, fantasme vorbesc. Azi am ajuns la concluzia ca descoperim ‘chestiuni’ pe care si altii le-au simtit si gandit, forma de exprimare fiind mai penetranta 🙂 (ce verb am ales si eu!)
De cateva zile tot incerc sa-mi descriu conturul, sa-l citesc si sa-l inteleg. Si tot de cateva zile se intampla ‘lucruri’ si, astfel, conturul ramane neconturat.
Ma uit la o floare si are contur. Ma uit la un… bolovan si are un contur. Ma uit la un om. Daca ar fi sa creionez, contur de floare sau de bolovan, mi-ar iesi din prima, fara prea mult efort. De ce este oare greu sa fac un contur de om?
Bineeee! O sa incerc sa-mi desenez conturul meu.
Autoportret? !
Intr-o forma oarecare
mi-e gandul,
iar dorinta rotunjeste forma
si capata contur.
Visul da savoare,
traind gandul conturat.
M-am trezit intr-un contur.
Si ieri, si azi,
si poate ma trezesc si maine.
De aici si pana aici,
in toate cele trei dimensiuni
sau patru?
Sunt EU!
desi nu-mi recunosc mereu conturul.
E o linie sau e un punct.
E contractat sau relaxat.
Este conturul meu!
Cuvinte scrijelite pe o suprafata conturata, cu sens sau fara sens. Sunt uimire, sunt intrebare, sunt mirare. Sunt OM! Ce constatare 🙂 D’asta n’am contur?
Miros proaspat de dupa ploaie, cu floare de vita-de-vie si iarba proaspat tunsa. Un parfum fin! Culori proaspete, alb, rosu, galben, albastru si nuante de verde. Ciripit de pasarele.
Cafeau de la ora 6, savurata alene in curte, imi da un start bun in fiecare zi.
Pozele au fost facute duminica dimineata foarte devreme, la cafea, si astazi in jurul orei 19. Mai am o runda, dar cred ca mai ‘deschid’ un post.