Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Jurnal de zi’ Category

…diverse

Nu-mi inchipuiam ca poate fi atat de greu sa reiau a scrie. Am anuntat, dar nu am putut. Intrebarea ar fi de ce? Pot sa enumar diverse ‘motive’, dar ar fi adevarat? De dimineata pana seara… alerg in diverse locuri, cu o multitudine de treburi. Si?

… Bucuresti, in jurul orei 21, undeva in Pajura

…am ramas cu ochii agatati de cer intr-o mare de valutuci. Nu am putut rezista sa nu fotografiez, desi, in acelasi timp, vorbeam la telefon cu o prietena draga mie. Sa stau in cap pentru ca valurile moi, trandafirii sa-mi mangaie picioarele? 🙂 Un gand destul de nastrusnic. Cei cativa trecatori, probabil, ar fi intepenit. „Un alt individ care a picat gratie timpurilor in care traim, nu?” 🙂 Noroc cu veselia plina, copilareasca de la telefon. Tema conversatiei? Chestiuni pamantesti, banale 🙂 … despre barbati:))))

… am ajuns acasa. 15-20 minute pe net. Citit e-mailuri, deschis post, inserat poza si scris cateva cuvinte. Maine, o alta zi….

…Bucuresti, ora 8-30-8.45, in drum spre laborator. Un Bucuresti lenes. E sarbatoare si weekend prelungit.

 

Inca este placut sa mergi pe jos. Pustiu. Miros de tei. Poluare. Frunzele deja sunt arse.

 

Laborator…

Atmosfera inchisa si aer greu respirabil din cauza culturilor din termostat. Deschid larg ferestrele. Verdele si pasarelele imi bucura simturile :), nu si placile scoase din termostat. Mi-am facut o idee. Fiecare placa un pacient. Mda…

Pana se mai primeneste aerul…

” Dai dovada de prea multa amabilitate si actiunile tale ar putea fi gresit interpretate. Uneori trebuie sa fii mai dura.” Hmmm… de parca ai putea sa te schimbi fundamental la comanda!

Ziua abia a inceput. Ii dau drumul la post  si o sa incep sa lucrez.

P.S. Se anunta o dupa-amiaza plimbata. Va tin la curent

12.23

… mult mai cald. se anunta o dupa-amiaza calduroasa (peste 30°C). Prin urmare o sa plec de acasa dupa ora 18.

Un tei frumos, sanatos si o salcie mladioasa 🙂

22.34

.. zambete. A fost o dupa-amiaza si o seara superba. Mers pe jos agale, stand la taclale cu o veche prietena. Ma gandesc ca niciodata n’o sa terminan ce avem de povestit. Crampeie din copilarie, evenimente din prezent, totul ambalat intr-o mireasma usor retro 🙂

Da, Andru 🙂 Bucurestiul poate fi extrem de frumos si prietenos. trebuie sa-i prinzi momentul si sa ai dispozitia de a-l cerceta in adancime (o sa dezvolt partea aceasta in timp).

Nu pot spune cat m-am bucurat cand am dat cu ochii de statui. S-au intors 🙂 Nu am trecut de o saptamana pe la Universitate si… SURPRIZA!

Am mai avut o bucurie imensa : am auzit acordurile Simfoniei Bucuresti. S-au reluat miniconcertele in aer liber.

 

 

 

 

 

 

 

 

Si cum nu ne trebuie mult ca sa incepem sa visam, penultima piesa cantata a fost… Parfum de femeie! Daca m-a atins? Da! A cata oara…

E oare asa greu sa ne lasam prada….

Si sa va insoteasca in aceasta noapte…

Aceasta a fost ziua de azi 🙂

Noapte buna!

Read Full Post »

Cu zapada-n curte :)

                                                                                                                                                                               … spre poarta

                                                                                                                                                                         … spre gradinita

Read Full Post »

Masa densa de fulgi de zapada se revarsa ca dintr-un ciur nevazut. Masini bara la bara. Tramvaie blocate de masini mici care se chinuie sa demareze printre sleaurile podite cu gheata. Oameni care imping la masini  si lopeti bagate sub roti pentru a le degaja (chestie care mi s-a parut extrem de riscanta, dar…). Grupuri compacte de oameni de zapada asteapta in statiile RATB. Cei mai curajosi o iau pe jos, in sir indian, taind poteci stramte in zapada proaspat depusa.

Am facut pana acasa o ora  si jumatate.

 

 

Read Full Post »

Unghiile rosii si iarna

Degetele lungi, dar noduroase, cu unghii rosii iti atrageau atentia. Statea picior peste picior, privind sfidator la noi, cei din masina. Astepta… cea mai mica grimasa sau privire mai insistenta pentru a izbucmi. Domnul, situat pe scaunul din fata personajului, era cel mai expus. Incerca sa nu-si manifeste curiozitatea, evitandu-i privirea. O amorteala nefireasca plutea. La un moment dat a schimbat piciorul de sprijin, mangaind in treacat ciocul  ingrijit.  Am tresarit… si n’am fost singura. Era prea mare diferenta. Maini, unghii rosii, cioc. A coborat dupa doua statii. Un suspin colectiv de usurare. Atmosfera s-a destins. Relaxare.

Cer nefiresc de albastru si soare. Temperatura scazuta iti aduce aminte ca este iarna.

Read Full Post »

… si am intrat in 2012!

… deja in 2 ianuarie.

Soare cu dinti si foarte uscat. Nu a fost sa fie ceva ninsoare (macar de decor). Ca n’a fost, sa-i fie de bine! De acum sa speram ca nu-si va face simtita prezenta. In Bucuresti nu este o bucurie.

Mancare, bautura, artificii, musafiri. La atat as reduce trecerea in Noul An. Multe filme si somn din belsug, la ore imposibile altfel pentru restul anului. Am speranta ca am speriat uratul si am lasat locul frumosului!

🙂

Un An Nou plin de impliniri!!!

 

Read Full Post »

Un timp pentru fiecare…

… si un nou inceput ori de cate ori doresti…

Poate va asteptati sa va povestesc despre zilele acestea, despre Craciunul anului 2011. Si eu am crezut ca o sa scriu despre…

Azi-noapte am vazut un film, The Curios Case of Benjamin Button. Mi-a placut. Mi-a placut, dar  nu datorita actorilor sau regizorului, ci datorita subiectului. Nu-l analizez, nu-l disec.

Viata e prea scurta pentru a nu o trai.

Ma intrebam de ce sarbatorim in fiecare an Craciunul. Oare ca sa avem un nou inceput atunci cand simtim nevoia? Exista speranta, exista efervescenta, exista spirit. Noi unde suntem in acest tablou? Pretutindeni si nicaieri 🙂 Doar ne agitam pentru nimicuri!

Zambesc.  Azi ies din casa  pentru cateva ore. Poate statul prea mult in pat/la masa dauneaza. Poate e bine sa nu mai reflectez atat in perioadele de liniste. Poate de aceea am nevoie de curgere vijelioasa. Poate…

 

 

Sarbatori Fericite, dragilor!

 

 

Read Full Post »

Ora 15 si cateva minute. In statie cateva persoane zgribulite. Pasi mici,  batuti pe loc, cu intoarceri rapide pentru a putea privi in zare. Se vede? Inca nu! Isi reiau piruetele dupa un ritm interior. Nasurile rosii se itesc din gulerele ridicate. Nu ma mai uit in zare. Incerc sa ma concentrez pe reactiile celorlalti ca sa-mi daus eama cand apare tramvaiul. Iesita din casa de 10 min, nu prea simt umezeala si nici nu ma deranjeaza fulgii desi, apaciosi care bat  cu o frecventa destul de mare. Le simt raceala si le simt prelingerea pe pielea inca calda. Un masaj facial placut 🙂

O doamna mai plinuta cu o caciulita destul de caraghioasa, fixata in varful capului doar prin ea stie ce artificiu, se opreste din balansul in care intrase. O vad ca fixeaza undeva in departare. Probabil incearca sa-si dea seama ce numar este… 1 sau 36! Statia se anima. Sacosele sunt ordonate, dispuse in echilibru. Toata lumea priveste spre dreapta. Eu ma uit la ei. Ma gandesc ca mi-ar fi placut sa filmez, sa fac si prim plan pe fiecare figura.

Este tramvaiul 1, tip nou. Ne inghesuim la doua dintre usi, deoparte si de alta. Se deschid usile si caldura din vagon ne loveste in plin. 4-5 persoane coboara tragand de plase, sacose. Un carucior isi face aparitia. O ajutam sa coboare pe batranica care abia mai rasufla. Deasupra caruciorului tronau cateva ramuri de brad. I’am surprins expresia in coborare. Destul de preocupata, dar cu un zambet in coltul gurii. Era multumita de continutul caruciorului.

Urc printre ultimii. In fata usii, un barbat cu un brad infasurat in plasa. Mirosul proaspat de brad ma face sa’mi fornaie narile. Sunt sensibila la mirosuri. Cele care-mi fac placere declanseaza senzatii, de toate felurile. Mirosul se inteteste. Doar de la un brad? Incep sa caut cu privirea… Era plin! Un tramvai cu brazi 🙂 Ma asez la asa-numitul burduf si privesc in lungul vagonului. Sunt vreo 10 brazi de dimensiuni diferite. Mai mari, mai mici, dupa posibilitati. Trunchiurile sunt finisate de curand asa incat se explica mirosul de rasina. Gandul imi zboara in alt timp, in alt anotimp.

Gheorghieni, inceput de septembrie, 1987 🙂 Padure de conifere! Miros de rasina puternic. Nu poti uita un asemenea miros. Urmaresc cu interes pasii din amintire.  Caram in spinare  acumulatorii aparatului, iar pe fata aveam magnetometrul. Un cablu destul de lung facea legatura cu cel care cara sonda. Eram o echipa.  Din 20 in 20 de m ma opream si faceam masuratori. In timpul dintre masuratorii, priveam in jur cu maxim interes. In desisul unei paduri de conifere nu patrunde lumina foarte usor. Culorile maro, maroniu-roscat, cenusiu si cenusiu-albastrui predomina, la nivelul privirii, si doar daca privesti in sus vezi verdele inchis, atarnand in perdele grele.  Din loc in loc,  apar luminisuri viu colorate. Cu cat patrunzi mai adanc in padure cu atat pasii se afundau in covorul gros de ace cu zgomot infundat. Orice sunet pare amplificat…

Buna! Poti vorbi?! A… Nu, inca n-am ajuns. Voiam doar sa te intreb daca mai ai nevoie de…

M-am trezit brusc la realitate. Eram intr-un tramvai plin cu brazi.

a inceput sa ninga! Ai vazut?

Read Full Post »

Older Posts »