Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Vise’ Category

Omul din apa

Read Full Post »

Dedicatie… my rocker

Read Full Post »

Esente

Padure verde, inverzind.

Padure alba, ninsa.

Paduri de brad, de mesteacan, de stejar.

Salcie cu brate unduioase,

Strange-ma in brate.

Read Full Post »

Poveste cu Mos Neculai

http://www.youtube.com/watch?v=Nd4dU8QMxEM

Se-ntunecase bine de tot. Pe strazi, lume putina. Doua faruri luminau din cand in cand fereastra casei… se departau rapid c-un mormait multumit. Fetita statea sub patura moale… nemiscata. Varful nasului se itea din cand in cand, dupa care se retragea rapid sub patura. De n-ar adormi… La noapte trebuie sa’l vada pe Mosu’ cand aduce daruri!

Tragea cu ochiu’ la ceasul din perete. Mereu isi spunea ca trebuie sa-si ia niste ajutoare. N-avea nici sanie, nici reni ca fratele lui, Mos Craciun. Foarte adevarat ca se adaptase la vremurile moderne… cate cazaturi si-a luat pe role. Acum era echipat cu cotiere si genunchere. Casca a refuzat sa si-o puna de la inceput. Ar fi insemnat sa striveasca barba alba si lunga (din cauza hamului de la barbie). Cum ar fi putut s-o mai scutere ca sa ninga cu fulgi mari? Si asa de abia ii mai iesea ninsoarea… din cand in cand si depinde de regiune; in orasele mari foarte greu. S-a privit rapid in oglinda. Era multumit. Vargutele il asteptau cuminti langa usa de la intrare. Asta era avantajul lui… suiera cu o varguta in aer, in functie de dorinta, si cadoul se lafaia in ghetuta sau pe perna. Nu trebuia sa se strecoare in casa… Privea pe geam, intelegea gandul copilulului, dar si teama lui ca n-a fost prea cuminte si ascultator. Nu face diferente prea mari, iar pedeapsa stia ca si-o luau singuri prin framantari… primesc sau nu cadou.

Cu oamenii mari era mai greu.  Aveau gusturi neobisnuite la cadou. Pe multe nu le intelegea, dar trebuia sa le onoreze. Multe vargute a stricat pana le-a gasit pe cele care sa dea cadourile dorite de adulti. Uneori le mai incurca, desi nu era sigur… Mai avusese discutia asta cu frate-sau. Parerea lui era ca ceea ce se intampla in momentul in care scutura din varguta… era cadoul meritat.

Cea mai excentrica cerere de anul asta… un presedinte pentru un popor. Era nedumerit. Cum sa dea un om pe post de cadou unei natii intregi. A trebuit sa faca multe intalniri seara cu Mos Craciun. O problema dificila  intr-un fel. In fond, cadoul il primesti daca faci ceva pentru el… esti cuminte, ascultator. Pana la urma a reusit sa gaseasca o solutie… o sa le dea speranta si puterea de a-si alege singuri presedintele. Ei stiu ce vor si incotro sa se indrepte. Frate-sau… si daca nu stiu ce vor? A rezolvat-o si p-asta… le va da vise si dorinte. Trebuie doar sa gaseasca calea. Taica le spusese de atatea ori… le dati dar nu le bagati si-n traista.

Stia ca fetita il asteapta. Se amuza de fiecare data… simtea bataile inimii, rasuflarea asteptarii. Copiii nu aveau voie sa-l vada. Si-ar fi dorit sa fie imbratisat si tras de barba, sa asculte poezii si cantece, dar…. A scuturat repede din varguta. Rasuflarea de abia se mai auzea. Asteptarea o doborase, iar genele tremurau din cand in cand. Adormise. Somn de copil.

http://www.youtube.com/watch?v=6E2hYDIFDIU

Read Full Post »

Fara cuvinte…

Un zbor nesfarsit,

Un dor nedomolit,

tresalta, respira, te’nvaluie, te doboara.

Esti a lui!

Te atrage, te vrea… te doreste?

Te opui!

Inima se zbate sa scape… E vie?

Uimire…

E vie si se deschide!

Zambet de apus de soare… printre creste golase de piatra.

Rosu trandafiriu si albastru stins,

Luna rasare si priveste, zambind!

Fara cuvinte…

 

 

Read Full Post »

Pluta

Se anuntase vreme urata. A preferat sa ramana si peste weekend. Luni trebuia sa mearga la munca… Nu-i facea nicio placere. Aerul sarat si briza racoroasa de seara i-ar fi lipsit. Daca ar fi putut sa ia… ceva cat de mic… aer, nisip, val inspumat, scoici.

Talpile se afundau in nisipul rece. Ii facea loc sa treaca… la fiecare pas. De-o parte si de alta se ridicau mici movilite sau se afunda… ce senzatie! O gadila intre degetele. Marea foarte calma. Ici colo cate-un val salta si-si arata gura inspumata. Soarele se itea cand dupa un nor, cand dupa altul. Arunca luciri rosiatice…. S-a oprit. Privea insistent la linia orizontului. Perdele conice de lumini… O senzatie de frig o strabatu. Era indecisa… sa se intoarca sau sa ramana sa vada apusul. Nu si-a dat seama cand a ajuns… a simtit doar mangaierea blanda a apei. Era calda. Zambetul i-a luminat fata. Ce placut! Un gand.. ultima baie parca a facut’o miercuri. Ce-ar fi daca… Cu cat inainte in apa, simtea nisipul cum se surpa la fiecare stationare. Apa ii ajunsese pana la genunchi.. Da, merita… era calda. S-a intors… a privit de jur imprejur. Si-a tras rochita peste cap… a scos totul dupa ea. 

A pornit vijelioasa prin apa, starnind valuri de protest. Stropii o biciuiau, provocandu-i mici tipete de bucurie. Cand apa i-a ajuns la mijloc… s-a aruncat cu zgomot. A primit-o… o imbratisare tandra, calda a invaluit-o. S-a intors cu fata in sus. A departat mainile. Era o cruce… Pluta! Apa o purta incet intr-o dulce imbratisare. Privea cerul revarsat de foc… Simtea unduirile. Sus, jos… foarte incet. Marea facea dragoste cu ea.

Oare sa se mai intoarca?

Read Full Post »