Dupa cele 7 zile petrecute la Iasi, plus imprejurimi, ce pot sa spun? Am ramas cu mirosul teilor :), un miros puternic, ametitor, vise si pasi pierduti in timpuri stravechi (cam visez cu ochii deschisi de ceva vreme). Pe foarte scurt despre sederea la Iasi…
Nu este greu sa te descurci prin Iasi. Cu tramvaiul este excelent. Zgomotul si zdruncinaturile pe sinele neschimbate mi-au dat un sentiment de deja vue (nu stiu daca acelasi sentiment il au si iesenii). Fata de agitatia si nebunia de acasa, aici e parfum de roze si tei, de carte uitata pe o banca intr-un parc, de vant domol prin cosite blonde si falfait de camesa alba pe piept de baiet de liceu 🙂 (ce mai dau si eu din mine).
Doua zile le-am petrecut in Aula Magna „Haralamb Vasiliu”. S-au povestit lucruri interesante, multe noutati (cand ma intorc din Ardeal, o sa va aduc la zi cu una alta). Am intalnit oameni pasionati de meseria pe care o fac. Mai exista asa ceva? Uite ca mai exista.
Dupa cele 2 zile de stiinta, au urmat doua zile in zona Pascani. Am fost intr-o comuna numita Siretel. Numele nu vine de la un afluent al Siretului, cum v-ati fi asteptat, ci de la faptul ca Stefan cel Mare obisnuia sa faca popas, in drumul spre Vaslui, la un han din aceasta zona. Ii cam placea sa manance sarat… si uite asa de la sarat, mai sarat, mai saratel s-a ajuns la Siretel.
Au trecut 4 zile faine, cu vreme foarte buna. A venit si ziua de luni. Pana in pranz a fost fain, dupa… a inceput nebunia. Odata cu ai mei colegi a venit si ploaia. Ploaie, ploaie si iar ploaie si multe hartii si… creier incins. Noroc cu Little Texas (sa nu-l ratati daca mergeti prin Iasi). A… sa nu uit Onixul 🙂 si nici ploaia care nu se mai oprea.
Drumul spre Bucuresti, fara ploaie.
Hihih… oare merge teiul cu…
[…] să o întrerupă. Strivită, între povara pierderii lui Călin, şi a îndepărtării sarcinii, Marina devine tot mai tăcută, şi absentă, faţă de viaţă. Renunţă la a mai merge la facultate. […]
[…] să o întrerupă. Strivită, între povara pierderii lui Călin, şi a îndepărtării sarcinii, Marina devine tot mai tăcută, şi absentă, faţă de viaţă. Renunţă la a mai merge la facultate. […]
Am trait cu cai in curte pana la 24 de ani, cand m-am insurat…In zestrea primita n-am negociat (si) un cal…Nici cai putere…Tinerete…
… caii i-ai luat cu tine 🙂
[…] spus însă cuvântul, în teritoriu, unde reducerea de 20%, aferentă cabinetului, revenea la 80% din administraţia publică […]
Leidi, ma bucur mult ca ti-a placut la Iasi, dar imi pare rau ca n’am apucat sa ne vedem… Mi’am imaginat ca tre’ sa fi fost tare ocupata de n’ai mai sunat. Dar poate mai ajungi vreodata prin zona si’om reusi sa ne vedem!
De plouat, ploua si acum, n’am mai vazut soarele de vreo doua saptmani… 🙂
Te pup dulce!
Georgiana
Data viitoare sper sa nu mai ajung cu serviciul!
Te pup si eu!
[…] lui LeeDee P., care a prins locul al doilea). Le multumesc mult „veteranilor” Gabi, starsgates, Lady A, Caligul, Emilia, Ioana, cristian, cell61 (astept sa caute blogul pierdut/lăsat), Petra, Laura […]
[…] următorilor prieteni: Leo, Dan, Cristian Dima si Carmen Negoită, LeeDee P., Gabi, starsgates, Lady A, Caligul, Emilia, Ioana, cristian, cell61, Petra, Laura Driha, Sictireli, Alexandra-Carmen, […]
[…] cum te pricepi tu. Da manea să fie, mă, să-mi amintească de ecourile ritmurilor exotice, din porturile prin care-am […]
La Iasi nu am fost niciodata… Poate odata o sa ma gandesc la un „circuit al capitalelor de regat”… Dar numai Iasul lipseste… Mi-aduc aminte de acel „schimb” de biserici, facut intre Vasile Lupu si Matei Basarab…Au ramas faimoase pana azi Trei Ierarhi si Curtea de Arges… Tot „romani” erau…sau valahi si moldoveni. A depasi spre bine, cu intelepciune…
Pana anul trecut nu am vazut Moldova. Pacat ca nu am avut timp sa bat la pas Iasiul! Merita 🙂 Pot spune ca dupa Sibiu este al doilea oras care’mi place!
[…] atât de mult ? Călătoria s-a sfarşit ? Din păcate, da … N-am să pot urmări forfota oamenilor din gări, n-am să mai văd unul după altul oraşele, la fereastra compartimentului rămas […]
[…] de pretutindeni. Fiecare mamă, are sunetul ei specific, doar pt copii săi, la care, ceilalţi pisoi, nu […]
[…] atât de mult ? Călătoria s-a sfarşit ? Din păcate, da … N-am să pot urmări forfota oamenilor din gări, n-am să mai văd unul după altul oraşele, la fereastra compartimentului rămas […]