Ultima etapa in concursul de PA-uri

24 de ore

Imi curge timpul prin artere
Nisip fin, auriu.
Fir cu fir, clipa de clipa
Ca o masura a timpului de peste zi,
Masura a timpului de peste noapte,
Timpul privit, in clipe cu imagini traite.

Sunt clepsidra sperantelor mele,
In stramtoare stravezie.
Secunda, minut, ora,
Ma scurg si ma transform
Ca floarea
Ce traieste in camp.
24 din 24!

S-a terminat concursul initiat de Calin si au fost anuntati castigatorii!

S-a terminat si concursul de ghicit, organizat de Cell. Fain!

Felicitari si la cat mai multe scrieri!

Read Full Post »

Interval 16-17

El si Ea

Soarele privea intens la floarea ce se tot rotea dupa el, flirtand. Ii zambi, dandu-i in dar o raza trandafirie si un nor pufos plin de toate nuantele de mov. Un ochi cu iris galben tintea la auriul din cer. Ma vede sau nu ma vede? Suntem prea multe, poate. Cum sa ma deosebeasca in marea de galben? Toate ne uitam dupa el…

O remarcase. Era toata zburlita si nu respecta programul lui. Se rotea, revenea… In tot lanul de galben uniform, era surpriza nesincronizarii.

Read Full Post »

Interval 2-3

Sărutul
Aprinse veioza. Ora 2.15. O privea. O cosiţă aurie îşi făcea loc pe frunte. Buzele, uşor întredeschise, cărnoase şi puţin uscate, lăsau aerul să treacă. Buzele ei. Le simţea gustul în memorie. Să o trezească ? Mai avea spaime de copil şi priviri umede de căprioară. Cu degetul arătător, începu să urmărească linia buzelor fără să le atingă. Atingea puful fin de pe obraz, din când în când. Se apropie mai mult şi îi simţi răsuflarea proaspătă. Era a lui. Dorinţa era prea mare. Îşi lipi buzele de buzele ei şi deveni respiraţia ei.

Read Full Post »

Interval 10-11

Sms-ul buclucas

Era pe silenţios. Ecranul se lumina intermitent. Îl întoarse cu faţa în jos încercând să nu-l bage în seamă. De unde să ştie că era la instructaj…
´Provizioanele sunt constituite pe baza cheltuielilor şi de aceea analiza lor este de natură dublă, contabilă şi fiscală…´
Abia 10.30!?! A încetat să mai lumineze.
Ton de mesaj. Ochii se îndreptaseră către ea. Apăsă tasta ca să-l reducă la tăcere. Textul, scurt, o puse pe jar. Se umezise şi era roşie ca focul.
´… reduc valoarea contabila a bunurilor….´

Read Full Post »

Interval 22-23

Ursa mare
Val după val mângâie gleznele,
Spumă caldă adormită.
Nisipul se împrăştie la apăsarea tălpii
Şi adună gândurile de peste zi.
Un gând de ducă,
Un gând de dragoste,
Un vis de visare.
O femeie caldă,
Şi un bărbat singur.
Ursa mare se străduia să ţină calea
Stelei Polare.

Fuga
Inima bătea cu putere. Nu mai avea aer (hîîîî… hîîîî…). Muşchii picioarelor abia o mai susţineau. De nu s-ar prăbusi! De unde atâta ploaie?! Era caldă şi o împiedica la fugă. Zid lichid. Bluziţa i se lipise de sâni. Ţinea poşeta deasupra capului, umbrelă. Alerga tot mai dezordonat. Picioarele îi tremurau. Se sprijini de gardul casei. Nu-şi mai auzea decât bătăile inimii şi respiraţia gâfâitoare. Mirosul de caprifoi o învălui.
Mâna o prinse ferm de umăr.
– Nu are rost să fugi! Te găsesc, oriunde!

Read Full Post »

Intervalul 5-6

Am primit leapsa de la cell_61  http://blog-pierdut.blogspot.com/.

O sa scriu pe seara… cand ma adun pe acasa. Nu stiu daca zilele de acest fel (din saptamana care a trecut) ar trebui povestite. O sa caut un numitor comun pentru toate zilele unui an 🙂  si o sa’l expun!

PA-ul scris pentru intervalul 5-6 este

Cocosul

Scoase capul de sub aripă. Ochiul stâng se roti cu încetinitorul, încercând să ia puncte de reper. Întoarse capul, lungi gâtul şi căscă ciocul. Trebuia să dea trezirea! Toţi ai casei şi ´toate´ ale lui, haremul, se bazau pe ceasul lui interior. Era ora 5. Tacticos, întinse câte un picior şi aripa corespunzătoare de fiecare parte. Se scutură. Era treaz. Ieşi, cloncănind, şi zbură pe poartă. Cucuriguuu! Din sfert în sfert de oră până la 6 pentru buna trezire a omenirii şi a păsăretului din subordine.

O zi buna… de dimineata se cunoaste!

 Ce mandru este! 🙂

Read Full Post »

Interval 19-20

Cum ora 12.00 a trecut, deadline jurizare, o sa postez PA-urile pentru aceasta etapa.

Scufita rosie
Inca o dorinta absurda. Ofta. Miscari rapide… dresuri rosii cu portjartier, pantofi rosii. Fustita rosie, scurta, trasa peste cap. Topul, rosu, il avea pe ea.. Potrivi bascuta rosie, prinzand parul blond, carliontat, sub ea.
Mai avea putin si ajungea. Intorcand privirea, observa cei doi ochi negri care o analizau. Nu-i vedea zambetul din coltul gurii, dar il simtea. Taxiul opri brusc. Intinse banii si cand deschise usa sa coboare, auzi intrebarea :
-Te astept ?
– Da. Nu dureaza mult, cred…

Privirea
Privirea grea urca de la glezna fina la genunchiul care iesea de sub tivul fustei. Revenea la glezna si o prindea ca-ntr-o menghina. Oare ar tipa de durere? El ridica paharul, privi prin lichidul transparent si trase cu nesat din tigara. Piciorul damei se lungise putin, parca. Urca cu privirea mai sus, pe coapsa. De la mijloc se rupea parca in doua, fiind sprijinita de bar. Nu i se vedea fata. Abandonul picioarelor il fascina, inca nedespicat. Ar fi rezistat s-o mangaie fara sa-l priveasca ?

Read Full Post »

Placa de patefon si ceasul – Intervalul 00-01

Hârâitul o trezi… Parcă era un făcut! Cum punea vechea placă de patefon, marca Columbia, nu dura mult şi era în lumea viselor. Şi ce vise! Dăduse 30 de euro pe Caruso. La Donna e Mobile, O sole mio… Să adormi în fiecare noapte pe o asemenea voce, o plăcere.

Ceasul arata 00.20. Clipea înciudat în noapte. Creatura din pat n-o să mai adoarmă decât după ora 1.00. Era el bătrân, ca şi placa de patefon, dar încă mai putea să vrăjească! Tic-tac! O vedea cum se foieşte şi-şi caută culcuşul. Prea vedea multe…

Read Full Post »

Intervalul 15-16

In aceasta etapa am participat cu 2 PA-uri. Incerc mai multe stiluri. Sunt curioasa in care ma simt cel mai la indemana, care’mi vine cel mai firesc la scris, natural. Se pare ca trebuie sa am o imagine de la care sa pornesc. 

Primul a fost scris fara sa ma gandesc decat la un nume de caine, Pufi. Pentru cel de-al doilea am avut in memorie un tablou (am cautat pe net o imagine cu Femeie in val, Gustave Coubert… nu e prea buna, din pacate).

Pufi

Citea. Nu-i venea să creadă. Rândurile negre se subţiau. Linii pierdute într-o mare albă. O senzaţie de greaţă. Ar fi vrut un pahar cu apă, dar era un efort prea mare. Nu era nimeni ca să o ajute. Tremurând, se deplasă până la scaun. Privi spre ceas. 15.30. Încă o jumătate de oră! Ştia că este dincolo. Cum să-l mai vadă în ochi? Cum a putut să-l dea fără s-o întrebe? Închise ochii. Părea că doarme. Gândul răzbunării începu să se-nfiripe! Ora 16. De la iubire la ură e un singur pas şi se numeşte Pufi!

 

Femeie in val

Avea întâlnire în fiecare sâmbătă, de la 15-16. Se anunţase expoziţia itineranta de acum un an. Lumina era excelentă la acea oră de după-amiază. Se aşeza pe bancă şi privea fără să clipească, minute in şir. Braţele unite ca o coroniţă, sânii tari, ridicaţi… seducţiile cărnii. Valurile mici, străvezii, cuprindeau torsul femeii, mângâind-o duios. O dorea. Uneori, o lacrimă se furişa. De ce? Femeia din val se întrista. Nu-l putea ajuta. Era prinsă pe pânză de val! Trăia durerea de a nu fi a lui. 

Read Full Post »

Fericirea de la 12-13

Ce poti face intr-o ora? Depinde cum te organizezi si, mai ales, trebuie sa stii ce vrei. O ora, 60 de minute; un minut, 60 de secunde. Total 3600 de secunde. Enorm!
Potrivise ceasul la ora 12. Cand a sunat, s-a ridicat si a tasnit pe usa. Nedumerirea celor din birou se citea cu usurinta. Nu-l mai vazusera asa, niciodata. Au mancat, au barfit noua secretara, dar ceva nu mergea… Unde era Dorel?
Ora 13. Usa zbura aproape din tatani. Dorel intra cu un zambet larg. Fericirea este o alegere personala!

Dorel a avansat si a trecut la birou 🙂

Read Full Post »